Azi am descoperit ca "my bff in the whole wide world" are blog. Si anume de muult, de un an si ceva. Bestcatkarma, auzi!
Si m-am suparat si m-am bazait, nu pentru ca nu stiam, ci pentru ca citind tot ce a scris (si scrie exact cum vorbeste cu mine, rar dar cand apuca muuult si piperat si dulce si haotic), mi s-a facut un dor nespus de ea, de taclale nesfarsite si de un ras din ala isteric pe care in felul ala numai ea poate sa mi-l provoace.
N-o sa incep cu povesti din liceu si facultate. N-ar fi neaparat povesti per se, ci mai curand feelinguri legate de tot felul de tampenii pe care le-am facut impreuna. Always fun times, oricat de bune sau de proaste ar fi fost ocaziile..
Ana mi-a facut cadou pentru blogul asta la un moment dat desenul ala dragut si roz cu fluturasi din dreapta. Cam asa e si ea, lovely and pink on the outside (de fapt, minimalizez, Ana e cea mai frumoasa fata de pe pamant), iar "inauntrul" e si mai dragut. Ma rog, fara sa dramatizez, desi I'm clearly doing that (note to self: wtf?!?), ea are cea mai mare inima din lume si e cea mai fenomenala prietena pe care si-ar putea-o dori ceva.
Si acum e fericita intr-o noua formula si sunt si eu nemaipomenit de fericita ca i se intampla ceva not fucking deranged, ba chiar ceva cu adevarat misto. Go go go!
Ma rog, nu stiu ce e cu postul asta.
Azi a fost o zi in care mi-a fost dor de oameni. Sniff. De tata, si dup-aia automat de swt si de Ana.
In cu totul alta ordine de idei, am observat ca nu prea exista barbati de varsta 2a-3a barbosi prin Bucuresti, de care sa-mi agat si eu father-figure issues-urile. Ma rog.
Ah, si ca un btw general, am ajuns la concluzia ca din pacate intentiile bune sunt cam degeaba. Oamenii vor rezultate, nu sa vada desfasurat in fata lor un lung sir de incercari ratate, in ciuda celor mai bune intentii. Ma rog nr. 2.
Ano, haideti pe la mine vineri, ce zici? Sau macar sa ne vedem sambata pe undeva :)
