Bune si rele

Aia rea: ah well.. sunt in cautare de un part-time. Iar. Si zic iar pentru ca aveam senzatia ca am gasit ceva care sa imi placa cu adevarat si cam renuntasem la alte cautari. Eram super-excited, ma vedeam facand chestia respectiva, ma vedeam invatand ceva. Mi-au placut oamenii de acolo la prima vedere, si chiar mi-a placut felul in care au condus interviurile - mi s-au parut sinceri si deschisi.

But well, nu m-au vrut. Habar n-am pana la urma care au fost motivele lor. Nu zic ca n-au facut cea mai buna decizie pentru ei, pentru ca evident ca ei stiu mai bine ce au nevoie. M-a deranjat insa mult ca n-au putut sa fie sinceri cu mine, ca in the end tot ce au putut sa-mi serveasca au fost niste clisee si niste platitudini. Foarte demotivante procesele astea de recrutare din care nu esti ajutat sa inveti sa nu mai repeti anumite greseli. Thenagain, probabil ca majoritatea sunt asa.


Si aia buna: facem niste simulari la master de conferinte de presa&stuff, sunt coordonator de echipa. Which reminds me: am o frica teribila de a vorbi in fatza oamenilor, de ce naiba m-am bagat in chestia asta? :)) Ah stiu.. pentru ca mi-am promis ca o sa imi educ prostia asta de panica fara sens, si de ce sa nu ma folosesc de oportunitatea asta? (which reminds me again de nu mai stiu cine exact, care ca sa scape de trac atunci cand tinea o prelegere sau ceva de gen, isi imagina ca tot auditoriul este format din oameni dezbracati :P ce tampenie :)) ma rog, but if it worked, good for him/her ;)