De la concert incoace..

.. I feel like a fuckin' groupie.
Eu am fost o adolescenta foarte potolita. N-am fost ever isterica de vreun cantaret/actor/formatie. Nu-mi aduc aminte sa fi pus eu cu mana mea vreun poster in camera dupa anii 90, n-am avut in viata mea tricou cu o formatie, n-am suspinat de dor si iubire neimplinita dupa nici una dintre categoriile de persoane publice de mai sus ;)
Soo.. ce sa inteleg acum? Ca ma apuca la "batranete"?
Am niste senzatii complet necunoscute gen:
- uff, n-am mai ascultat Depeche de o ora;
- nu mai sunt in stare sa ascult nimic altceva;
- nu merge sa mai incarc nimic pe ipod in afara de Depeche.. restul ori nu se ridica la valoarea respectiva, ori pur si simplu nu face casa buna cu ei :P;
- oare lui gahan si lui martin le-a placut si lor in mod mai special de noi, mai mult ca de alte crowd-uri? :P
- unde sa pastrez mai bine biletul? [as a porte-bonheur, of course.. si locul a fost decis, in portofel ;)]
- caut poze, versuri, etc

Did I make my point ca am luat-o un pic razna? :)) Bine, the truth is ca probabil o sa ma calmez repede, dar deocamdata sunt un pic restless, the good restless insa, a teeny tiny bit din ce simti la inceput cand te indragostesti :D Singura senzatie cu care pot compara ce simt acum :)


Never want to come down
Never want to put my feet back down on the ground