Before Sunrise & Before Sunset

Ok. I'm a girl. Generalizand, pentru ca la carte scrie ca fetelor le plac povestile de dragoste, ar trebui sa-mi placa si mie. Si chiar imi plac, daca sunt autentice si naturale si bine jucate. But I'm no tear-jerker fan.

Din punctul meu de vedere, intr-o clasificare a filmelor de dragoste, Before Sunrise si Before Sunset ar avea a league of their own. Daca ati scapat filmele astea doua, unul din 1995, celalalt sequel la primul din 2004, trebuie neaparat sa le vedeti. O sa si plangeti, daca sunteti genul ;))

Am avut de curand o discutie cu un prieten despre cat de stupida poate sa fie prima parte din dialogul cu o persoana noua, cat de superficiale sunt toate replicile, cum acopera de absolut fiecare data exact aceleasi subiecte (cum e locul in care se afla cei doi in momentul respectiv, muzica, filme, prieteni), si cum el se saturase de toata sharada asta infecta - fiecare joaca rolul pe care vrea sa il joace, pentru ca nu e nici cool si nici safe sa fii exact asa cum esti, nimic mai mult si nimic mai putin.

Ei bine, filmele astea doua iti dau speranta ca chase-ul asta continuu in cautarea celuilalt nu trebuie sa fie asa, ca poti avea discutii meaningful cu diverse persoane chiar din momentul in care le cunosti, ca ai mai multe sanse sa ramai cu ceva de valoare dupa ce cunosti o persoana daca dai tot ce esti din tine, fara rezerve. Well, it isn't the safest way to play this game, eu asa l-am jucat dintotdeauna si sansele sa te fuck up sunt mari, dar si cand you hit the jackpot - you really hit it ;)

In orice caz, doua filme extrem de misto si tot de tipul cu Waking Life - adica Richard Linklater (btw, probabil ca urmatorul review va fi la A Scanner darkly ;)

Si nu ca sunt eu inebunita dupa Ethan Hawke, dar felul in care zice "I know..", ca ultima replica a sequel-ului.. e genial. Total chills ;)

[poza de aici]