Saturday, September 08, 2007

When the shit hits the fan

Acum vreo doi ani, cand am inceput eu sa citesc bloguri, aveam o senzatie totala ca oamenii aia care detin asa ceva sunt super destepti, simpatici, informati, un fel de wonder-geeksi, asa.
Fast forward spre 2007, data de gratie 7 septembrie. So what do we have here?

Ce-i drept, era de mai mult timp evident ca blogging-ul devine si la noi un fenomen mai de masa, deci nah, cu asta urmau sa apara si mizeriile. Lumea a fost fericita ca odata cu blogurile devine extrem de simplu ca neica-nimeni-ul cu minime cunostinte de publicare de continut pe web sa reuseasca sa faca totusi asta, si inca salut posibilitatea asta, insa.. mda.. odata cu disparitia barierelor a aparut si o gramada de jeg in curtea asta.

Nu am absolut nimic cu oamenii care scriu pe bloguri personale, oricat de bine sau de prost ar face chestia asta. Au spatiul lor de joaca, se scarpina in fund si povestesc despre asta, isi fac o poza la degetul mijlociul de la piciorul stang si o publica, sau pun la dispozitia multimii ultimile lor break-through-uri in domeniul fizicii atomice.. e treaba lor. Aviz amatorilor de mancat de rahat degeaba, gen baiatul asta. Revino-ti si da "close tab" daca nu te intereseaza continutul unui blog. Asa cum tie nu-ti place autorul acestuia, fii sigur ca nici el nu te-ar agreea pe tine. Si nici nu e absolut nici o problema cu asta, doar cu rautatea absolut gratuita.

Nu am aproape nimic nici cu cei care incearca sa foloseasca un blog in scopuri de comunicare organizationala, desi timp sa calibreze instrumentul asta a existat, si inca nu vad absolut nici un fel de rezultat super-cali-fragelistic. Cand scriam la lucrare ma cam auto-spalasem pe creier into believing ca desi un blog nu este solutia la toate problemele de comunicare ale unei companii, de orice marime ar fi ea, sau ale unui expert, el poate face minuni atunci cand e folosit cu cap, cu consecventa, daca reuseste sa faca macar un pic de scantei pe termen lung. Scantei mici si mari am tot vazut, chiar si cate un boom-bang sporadic, but where is the fuckin' revolution? Am avut conferinte, concursuri, acoperire in celelalte medii, podcasturi, video blogging, blogvertising, etc etc etc.. so why aren't we there yet?
Singurul domeniu in care chiar cred ca a miscat ceva mai semnificativ a fost in cel al crearii de reputatie sau a sporirii acesteia pentru diversi antreprenori si experti din diverse domenii si pentru crearea de retele de relatii intre ei, si nu numai. Si noi, astia mai micii, aspirantii la joburile si reputatia lor, studenti, sau doar new comers in bransa am avut sansa sa-i cunoastem prin scris dar si in persoana, sa vorbim la per tu si de la acelasi nivel, cumva. Asta a fost foarte tare.

Si acum categoria 3, bloggerii care scriu in speranta ca o sa aiba atata amar de trafic incat o sa atraga atat de multi bani, sa poata si inota in ei. Sunt si cazuri semi-fericite de oameni care chiar mai au ce scrie, insa realitatea e ca pe termen lung nici unul nu e chiar atat interesant, nici chiar dintre cei mai rasariti si cu notorietate mare. E prea evident ca stiu prea bine regulile de baza ale "jocului", vezi: scrie des, baga continut original pe cat poti de mult, atunci cand nu o faci citeaza sursele si fii sigur ca acestea sunt de prima mana, fii primul cu stirea, foloseste-ti retelele de relatii din online si in offline si vice-versa, fii consecvent, fa SEO, etc etc etc.. Mai nou insa, observ tendinta absolut jenanta de a face trafic din piatra seaca, mai baga un scandal, o cearta care dureaza la nesfarsit, pentru ca daca nu poti sa creezi valoare (at all sau numai pe alocuri), creeaza macar niste tambalau. Si e o mare virtute asta, sper ca intelegeti.

Rau e ca astia mai micii si mai noii, care isi iau ca modele un zoso, un piticu, un visurat, bloggeri care care tin bloguri cu teme destul de generale si reusesc totusi sa atraga in mod constant si mai decent un numar mare de vizitatori, au senzatia ca frumos ar fi poate sa faca trafic numai din scandal, numai din senzational. Pentru ca, de ce nu, atunci cand nu ai nimic de spus, ai doar cateva optiuni sa faci sa te citeasca lumea: copiezi si tu de pe ici pe colo, abordezi pe cat posibil numai teme foarte populare, sa nu iti pui prea mult la contributie mintea aia ingusta pe care o ai, si faci tiganie: mai bagi o minciuna, te mai certi cu un blogger mai important ca tine, etc.

Recunosc ca post-ul asta e scris intr-o stare de post-revolta. Revolta a fost ieri, ergo "post"-ul. E uimitor sa vezi cata rautate nejustificata poate sa iasa din oameni in cele mai aleatorii momente, cat de bine sa simt unii sa improaste cu rahatul din care sunt facuti in tot ceea ce ii inconjoara (vezi si comentariile din post-ul lui zoso, pe care le-a sters - asa ca jos palaria pentru el). In cazul bloggerilor, sa faca trafic cu orice pret, fara sa le pese de necunoscutii care au de suferit din momentele lor patetice de glorie.

Asa ca asta e perspectiva mea asupra marelui balon de sapun care este blogosfera romaneasca. E cam ca in viata, doar ca anonimitatea pe care ti-o da internetul nu face decat sa scoata si mai multa porcarie la iveala. Fun, fun, fun.

6 comments:

nihasa said...

what about me zuza?

zuza said...

nihasa pare ca si-a cam pierdut entuziasmul :) nu?
but nihasa is still bunnysexual and everybody loves him ;;)

Andreea said...

1. Multumesc.
2. Inca vreau lucrarea ta...
3. In ce stadiu mai e the pretty pink room?

zuza said...

n-ai pt ce, omul se inscria prea bine in tipologia idiotului cu blog pe care vroiam sa il prezint ;))

pretty pink room is still ugly, sper sa vina nea cutare cu zugraveala saptamana asta, spre sfarsit, si sa fie asa cum zice el, ca s-au uscat peretii..

malina said...

cum o fi sau n-o fi cu blogosfera romaneasca, mai dau peste unii de mai mare dragul sa-i citesc

cum am dat si peste dumneata, din link-in-link, din cauze de nume: "zuza" suna bine, promitator

mi-a placut stilul curat si riguros

si daca tot sunt la ce mi-a placut, trebuie sa spun ca afisul roz-violet din dreapta mi-a placut la nebunie cu acel salsa&confusion. Si initial am clipit de 2 ori sa-mi spal vederea, ca era cetos. Dar chiar era. :)

Rin Tin Tin said...

Pe blogosfera romaneasca, ca-n Romania.. Hai sa nu ne inchipuim ca ne vom distanta in vreun fel. Where is the fun, people? And the freedom..