Catalin Manafu si Carmen Holotescu did it again, no oups included ;)
Avand in vedere ca RBS2006 a fost unul dintre instrumentele fara de care lucrarea mea de disertatie nu ar fi fost ce a fost, nu pot decat sa fiu o mare sustinatoare a lor in directia asta.
Completati deci chestionarul!
Saptamana asta am fost la Plovdiv.
Probabil ca nu am spus pana acum, dar job-ul meu va presupune sa ma plimb destul de mult in tari din sud-estul Europei si in Germania. Which pretty much rules, pentru ca probabil nu as fi ajuns sa vad altfel prea curand un oras precum Plovdiv-ul, al doilea cel mai mare oras din Bulgaria, dupa Sofia, evident.
Plovdiv-ul are o parte noua si o parte veche, blocuri comuniste si case de la 1800 cu un singur etaj si bovindou, bulevarde mari si strazi pietruite asa cum erau si acum 200 de ani, o zona pietonala cu banci si magazine si cafenele - dar si mai multe amfiteatre romane inca in stare de semi-functionare.
Ceea ce e cel mai placut de vazut la orasul asta e ca e mai mult decat evident ca "misca" ceva, ca se dezvolta, ca zona veche - nu precum Lipscani - in ciuda tuturor problemelor puse de legislatia in vigoare referitoare la refacerea imobilelor, reinfloreste.
Apropos de infrastructura bulgarilor, despre care nu aveam o parere deosebita dupa cele doua experiente din verile 2006 si 2007 la mare, acum gandesc un pic diferit ;) Am intalnit mai multe portiuni de autostrada atat catre Sofia cat si catre Plovdiv si Ruse, iar drumurile nationale sunt chiar ok. Singura problema raman indicatoarele, sau mai bine zis lipsa lor, tonele de intersectii in care habar nu ai in ce naiba de directie sa o iei.
Seara la hotel am incercat sa ma uit la tv, needless to say ca a fost foarte greu sa gasesc un post care sa nu fie dublat, deci plictiseala crunta ;)) Ce am observat insa: bulgarii au reclamele de la Bonux cu tanti Maria or what's her name dublate, iar Moga ori a fost ripped off, ori a vandut negativul unei fufe locale la melodia fufei noastre locale, Anda Adam - aia cu "selecta".
In rest, e ciudat de observat cum tinerii bulgari nu prea stiu nici o limba straina. As in, nu ca nu o rup un pic, ci ca nu inteleg nici macar un "hello", aproape. Macar din punctul asta de vedere sa fim si noi in fata lor..
Cam asta vroiam sa va povestesc, daca mai imi amintesc ceva, mai bag un update. Oricum, daca treceti prin Bulgaria, treceti si pe la Plovdiv, chiar e un oras placut si interesant si misto, mult mult peste asteptari.
Am descoperit azi cu mare bucurie faptul ca Florina Pinzaru, coordonatoarea disertatiei mele de la Masteratul in Management si Comunicare in Afaceri, si-a facut blog.
Toate respectele mele pentru Florina, una dintre cele mai tinere, mai deschise si mai competente profesoare ever. Cand eram eu la master, ea preda management strategic si marketing, si era coordonatoarea executiva a masteratului online. I can only delude myself into believing ca am avut si eu poate un mic aport la argumentele care i-au fost aduse in timp in favoarea publicarii unui blog ;))
Pe de alta parte, citesc de mai multa vreme blogul lui Dan Petre, pe care de asemenea l-am absolut "iubit" ca profesor la Scoala de Comunicare Orange. Il tin minte si acum cum venea el aproape la fiecare curs cu teancul de cartulii sa ne faca sa citim. Si cum ne-a facut el pe toti ASE-istii sa pricepem asa ce e cu comunicarea ;) Si ce zen era, si este, ma rog ;)) La SNSPA, el preda printre altele si la Masteratul in Publicitate si Reclama.
Am mai aflat in plus si de blogul Dorinei Gutu, legat de Masteratul de Marketing Politic, si evident, stiti probabil cu totii de blogul lui Razvan Matasel, mai cunoscut ca head of planning la Leo Burnett decat ca profesor la Masteratul in Publicitate si Reclama din SNSPA.
Pentru toti cei interesati sa urmeze cursurile acestor masterate, blogurile celor patru profesori de mai sus reprezinta niste resurse foarte folositoare. Aici si aici gasiti de exemplu informatii despre admitere.
Asa ca folositi cu incredere :)
Ceea ce pot spune cu siguranta este ca sfatuiesc pe oricine, si mai ales pe absolventii de ASE, sa se reorienteze pentru masterat catre SNSPA, in special daca specializarea pe care vor sa o urmeze se incadreaza in specificul Facultatii de Comunicare si Relatii Publice.
Au o programa foarte interesanta si profesori in marea lor majoritate foarte dedicati si misto. In plus, o admitere foarte umana si personala, pe baza unui eseu de 10 pagini pe o tema la alegere si un interviu foarte adaptat fiecarui candidat in parte.
Acum vreo doi ani, cand am inceput eu sa citesc bloguri, aveam o senzatie totala ca oamenii aia care detin asa ceva sunt super destepti, simpatici, informati, un fel de wonder-geeksi, asa.
Fast forward spre 2007, data de gratie 7 septembrie. So what do we have here?
Ce-i drept, era de mai mult timp evident ca blogging-ul devine si la noi un fenomen mai de masa, deci nah, cu asta urmau sa apara si mizeriile. Lumea a fost fericita ca odata cu blogurile devine extrem de simplu ca neica-nimeni-ul cu minime cunostinte de publicare de continut pe web sa reuseasca sa faca totusi asta, si inca salut posibilitatea asta, insa.. mda.. odata cu disparitia barierelor a aparut si o gramada de jeg in curtea asta.
Nu am absolut nimic cu oamenii care scriu pe bloguri personale, oricat de bine sau de prost ar face chestia asta. Au spatiul lor de joaca, se scarpina in fund si povestesc despre asta, isi fac o poza la degetul mijlociul de la piciorul stang si o publica, sau pun la dispozitia multimii ultimile lor break-through-uri in domeniul fizicii atomice.. e treaba lor. Aviz amatorilor de mancat de rahat degeaba, gen baiatul asta. Revino-ti si da "close tab" daca nu te intereseaza continutul unui blog. Asa cum tie nu-ti place autorul acestuia, fii sigur ca nici el nu te-ar agreea pe tine. Si nici nu e absolut nici o problema cu asta, doar cu rautatea absolut gratuita.
Nu am aproape nimic nici cu cei care incearca sa foloseasca un blog in scopuri de comunicare organizationala, desi timp sa calibreze instrumentul asta a existat, si inca nu vad absolut nici un fel de rezultat super-cali-fragelistic. Cand scriam la lucrare ma cam auto-spalasem pe creier into believing ca desi un blog nu este solutia la toate problemele de comunicare ale unei companii, de orice marime ar fi ea, sau ale unui expert, el poate face minuni atunci cand e folosit cu cap, cu consecventa, daca reuseste sa faca macar un pic de scantei pe termen lung. Scantei mici si mari am tot vazut, chiar si cate un boom-bang sporadic, but where is the fuckin' revolution? Am avut conferinte, concursuri, acoperire in celelalte medii, podcasturi, video blogging, blogvertising, etc etc etc.. so why aren't we there yet?
Singurul domeniu in care chiar cred ca a miscat ceva mai semnificativ a fost in cel al crearii de reputatie sau a sporirii acesteia pentru diversi antreprenori si experti din diverse domenii si pentru crearea de retele de relatii intre ei, si nu numai. Si noi, astia mai micii, aspirantii la joburile si reputatia lor, studenti, sau doar new comers in bransa am avut sansa sa-i cunoastem prin scris dar si in persoana, sa vorbim la per tu si de la acelasi nivel, cumva. Asta a fost foarte tare.
Si acum categoria 3, bloggerii care scriu in speranta ca o sa aiba atata amar de trafic incat o sa atraga atat de multi bani, sa poata si inota in ei. Sunt si cazuri semi-fericite de oameni care chiar mai au ce scrie, insa realitatea e ca pe termen lung nici unul nu e chiar atat interesant, nici chiar dintre cei mai rasariti si cu notorietate mare. E prea evident ca stiu prea bine regulile de baza ale "jocului", vezi: scrie des, baga continut original pe cat poti de mult, atunci cand nu o faci citeaza sursele si fii sigur ca acestea sunt de prima mana, fii primul cu stirea, foloseste-ti retelele de relatii din online si in offline si vice-versa, fii consecvent, fa SEO, etc etc etc.. Mai nou insa, observ tendinta absolut jenanta de a face trafic din piatra seaca, mai baga un scandal, o cearta care dureaza la nesfarsit, pentru ca daca nu poti sa creezi valoare (at all sau numai pe alocuri), creeaza macar niste tambalau. Si e o mare virtute asta, sper ca intelegeti.
Rau e ca astia mai micii si mai noii, care isi iau ca modele un zoso, un piticu, un visurat, bloggeri care care tin bloguri cu teme destul de generale si reusesc totusi sa atraga in mod constant si mai decent un numar mare de vizitatori, au senzatia ca frumos ar fi poate sa faca trafic numai din scandal, numai din senzational. Pentru ca, de ce nu, atunci cand nu ai nimic de spus, ai doar cateva optiuni sa faci sa te citeasca lumea: copiezi si tu de pe ici pe colo, abordezi pe cat posibil numai teme foarte populare, sa nu iti pui prea mult la contributie mintea aia ingusta pe care o ai, si faci tiganie: mai bagi o minciuna, te mai certi cu un blogger mai important ca tine, etc.
Recunosc ca post-ul asta e scris intr-o stare de post-revolta. Revolta a fost ieri, ergo "post"-ul. E uimitor sa vezi cata rautate nejustificata poate sa iasa din oameni in cele mai aleatorii momente, cat de bine sa simt unii sa improaste cu rahatul din care sunt facuti in tot ceea ce ii inconjoara (vezi si comentariile din post-ul lui zoso, pe care le-a sters - asa ca jos palaria pentru el). In cazul bloggerilor, sa faca trafic cu orice pret, fara sa le pese de necunoscutii care au de suferit din momentele lor patetice de glorie.
Asa ca asta e perspectiva mea asupra marelui balon de sapun care este blogosfera romaneasca. E cam ca in viata, doar ca anonimitatea pe care ti-o da internetul nu face decat sa scoata si mai multa porcarie la iveala. Fun, fun, fun.
So guess what, I have a job :)
E deja a treia zi si mi se pare foarte tare deocamdata.
De blog nu stiu ce sa zic, sunt intr-o pana totala de elan sa ma adun sa scriu ceva, desi chestii se tot intampla..
Pai da, deci mai vorbim :)
